Pilou & Michel

text de Nicolae Balint

A fost militar de carieră în marina franceză. Din cei aproape 23 de ani în ”serviciul național” – cum îi place să spună cu mândrie -, 12 i-a petrecut pe un submarin nuclear. A fost decorat de patru ori și nu a ezitat – atunci când l-am rugat – să-și îmbrace vestonul militar, pe care-l poartă cu el frumos împachetat chiar și la Târgu-Mureș. Dacă i-aș fi cerut, probabil că n-ar fi ezitat să cânte și ”La Marseillaise”. Îl va cânta desigur, pe 14 iulie, de Ziua Națională a Franței, dar undeva în România…Cel mai probabil în Delta Dunării. A dorit să ne cunoască țara așa cum este ea, cu adevărat. Adică dincolo de prejudecățile ”servite” aproape zilnic în media franceză.

Tradiția militară a familiei Blanc…  

Michel e originar din Auvergne, o provincie din centrul Franței. Deși provine dintr-o familie de fermieri, consideră că familia sa ca orice familie de buni francezi atașați idealului național de patrie, are și o tradiție militară. Trei generații au servit Franța, iar uneori în cele mai grele momente istorice. Alții membri ai familiei Blanc o servesc în continuare. Bunicul a luptat în Primul Război Mondial, iar tatăl lui Michel în Al Doilea Război. De fapt – și aici zâmbește ușor – tatăl său a luptat doar câteva luni pentru că a căzut prizonier încă de la începutul acestuia, după străpungerea liniei Maginot. Expediat într-un lagăr german, acesta s-a întors în Franța doar după eliberarea Parisului. Din cei cinci copii ai familei Blanc, patru au îmbrăcat haina militară. Un frate al său a fost șeful pazei militare al unui aeroport francez, un alt frate a lucrat în infanterie, apoi în cadrul serviciului logistic al unei mari unități a armatei franceze, iar un al treilea în corpul alpin, echivalentul vânătorilor de munte de la noi. În 1967, în timpul generalului de Gaulle, Michel a intrat și el în marina militară. Pensionar militar din 1990, Michel a ales inițial să continue ca fermier. Și-a cumpărat o fermă unde, un timp, a crescut vaci și porci. Dar viața la fermă nu era pentru el, veșnicul călător. Așa că n-a rezistat tentației de a cunoaște Europa.

…și actualul globe-trotter Michel Blanc  

A vândut tot și și-a cumpărat o rulotă ultramodernă. Acum e casa lui pe roți. Așa a început marea aventură. De data aceasta pe uscat. Marea a rămas doar în sufletul său și între coperțile verzi ale albumului pe care-l poartă cu el și pe care mi-l arată cu nedisimulată mândrie. Ca să nu fie singur, l-a luat cu el pe Pilou, un câine vagabond pe care l-a ”înfiat”. O corcitură mică și obraznică, dar foarte inteligentă și atașată de stăpânul ei. În decursul timpului, Michel a reușit să vadă Spania, Belgia, Luxemburg, Germania, Austria, Polonia, Ungaria. În acest an, până pe 7 septembrie a.c., intenționează să mai viziteze Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Croația, Slovacia și Italia. Acum e în România, și pentru câteva zile la Târgu-Mureș, loc de unde va pleca spre Sovata și apoi mai departe, spre Delta Dunării. A reușit să viziteze mai multe orașe din Muntenia și Transilvania, plăcându-i în mod deosebit Brașov, Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Sighișoara și Târgu-Mureș. Peste tot, la fel ca în tinerețea sa de marinar, face fotografii. Ele se vor adăuga probabil celor aflate în album și făcute cu mult timp în urmă, în insulele Comore, în insula La Reunion, insula Maurice, Madagascar, etc, adică de peste tot unde a fost în misiune. Aflat în parcarea de la REAL Târgu-Mureș, acolo unde a staționat temporar și unde l-am cunoscut, l-am întrebat ce așteaptă să vadă și ce impresie i-a făcut România. ”Tot ce am văzut a fost extraordinar. Aveți o țară foarte frumoasă cu oameni extraordinari de calzi, de deschiși și omenoși. Altfel decât așa cum sunt descriși în media franceză. Aveți și un potențial turistic fantastic. Păcat că drumurile sunt așa de proaste la voi”, mi-a rezumat Michel impresiile sale, foarte pe scurt, dar cu  sinceritate și deschis, așa cum a fost de fapt întreaga noastră discuție.

Târgu-Mureș, 24-26 iunie 2012.